Un grup de turisti prin Apuseni.
La un moment dat, găsesc o pesteră. Intră, o vizitează, totul era foarte fain, numai că mirosea îngrozitor. Cînd ies afară, se întîlnesc cu un baci.
Îl intreabă:
- “Dom’ne, ce e cu pestera asta, e foarte frumoasă, dar de ce pute asa îngrozitor înăuntru ?”
- “Apăi dragii mei” răspunde baciul, “e o întreagă legendă.
Pe vremuri, înăuntru trăia un căpcăun. De două ori pe an cobora în sat si răpea cea mai frumoasă femeie. Tot asa pînă cînd au rămas sătenii numai cu urîtenii de femei, pe care nu le mai f*** nimeni, si deci satul era în pragul disparitiei. Atunci s-au adunat sătenii să se sfătuiască cum să scape de căpcăun. S-au gîndit să îl cheme pe Făt Frumos.
I-au dat un fax si după o săptămînă a venit. A intrat Făt Frumos în pesteră, l-a luat pe căpcăun si l-a înfipt pînă la glezne în pămînt. Căpcăunul s-a enervat si l-a băgat pe Făt Frumos pînă la genunchi. Ăsta ce, să se lase mai prejos ? Îl ia pe căpcăun si-l bagă pînă-n brîu. Căpcăunul, cu ultimele puteri, îl ia pe Făt Frumos si-l bagă pînă la subsuori. Făt Frumos, nervos ca dracu’, îl ia pe căpcăun, îl bagă pînă în gît, scoate palosul si-i taie beregata. Sătenii, foarte fericiti, au tras un chef de pomină – vreo două săptămîni au tot băut. Ca rasplată pentru Făt Frumos, i-au dat-o pe cea mai frumoasă dintre urîtele pe care le mai aveau. Ăstia doi s-au căsătorit si au trăit pînă la adînci bătrineti în pesteră.”
- “Bine dom’ne, da’ tot n-am înteles, ce pute asa în pesteră?”
- “Apăi nu stiu, s-a fi căcat vreunul pe acolo !”
Mi-a facut ziua ..
